AVIZ
referitor la propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi pentru abrogarea art. 64 alin. (4) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul
Analizând propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi pentru abrogarea art. 64 alin. (4) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (b531/16.10.2024), transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr. XXXV/4363/21.10.2024 și înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D1130/22.10.2024,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, și al art. 29 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:
1. Propunerea legislativă are ca obiect, de facto, modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit Expunerii de motive, intervențiile legislative preconizate vizează revenirea la „forma inițială a legislației de dinaintea legii nr. 102/2023 astfel încât să nu mai fie încălcat dreptul reprezentanților societății civile de a proteja interesul public prin îngrădirea acțiunilor acestora”, prevederile prezentului proiect dorind să corecteze legislația prin abrogarea modificărilor introduse tocmai prin această lege.
2. Prin conținutul său normativ, proiectul face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituția României, republicată, iar în aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Camera Deputaților.
3. Precizăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
4. Semnalăm că două propuneri legislative având obiect similar de reglementare au fost transmise Consiliului Legislativ, de către Secretarul General al Senatului cu adresele nr. XXXV/4363/21.10.2024, respectiv nr. XXXV/4478/28.10.2024 și înregistrate la Consiliul Legislativ cu nr. D1132/22.10.2024, respectiv nr. D1160/29.10.2024, concomitent cu prezenta propunere legislativă, fiind în curs de avizare.
Pentru o sistematizare unitară a legislației, recomandăm dezbaterea concomitentă a propunerilor, în vederea adoptării unui singur act normativ.
5. Cu privire la Expunerea de motive, remarcăm caracterul sumar al acesteia și semnalăm că soluțiile pe care le cuprinde noua reglementare trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne.
În concordanță cu aceste deziderate, dispozițiile art. 31 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, impun ca instrumentul de motivare să prezinte cerințele care reclamă intervenția normativă - cu referire specială la insuficiențele și neconcordanțele reglementărilor în vigoare, principiile de bază și finalitatea reglementării propuse, cu evidențierea elementelor noi – și să cuprindă secțiuni distincte privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat, impactul asupra sistemului juridic, subliniind implicațiile asupra legislației în vigoare, consultările derulate în vederea elaborării prezentei prepuneri, precum și măsurile de implementare pe care le presupune aplicarea noului act normativ.
6. Subliniem faptul că, în derularea procesului legislativ, este importantă asigurarea stabilității normelor juridice, aceasta constituind una dintre rigorile legiferării, care își găsește expresia în normele de tehnică legislativă, ce trebuie respectate la elaborarea oricărui act normativ. Legea nr. 24/2000 prevede în acest sens o serie de reguli, una dintre acestea fiind cea din art. 6 alin. (1), potrivit căreia „Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă”.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (2) din aceeași lege, „Soluțiile legislative avute în vedere trebuie să prezinte suplețe pentru a realiza îmbinarea caracterului de stabilitate a reglementării cu cerințele de perspectivă ale dezvoltării sociale”.
Față de aceste aspecte, Curtea Constituțională a reținut că respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesară. De aceea, „nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii” (Deciziile nr. 26/2012 şi nr. 448/2013).
În plus, și în doctrină[1] s-a apreciat că „Fără a contesta sub nicio formă posibilitatea și utilitatea modificării actelor normative, atunci când noile realități social-politice și economice o cer, trebuie subliniat însă că spiritul de prudență în adoptarea unor astfel de intervenții legislative impune ca acestea să fie mai puțin numeroase, astfel încât norma de drept să fie cât mai constantă și pe cale de consecință mai bine cunoscută de cetățeni, fiind și mai ușor de aplicat în practică”. Totodată, dinamica schimbărilor intervenite în legislație „poate demonstra însă și o insuficientă elaborare a soluțiilor, o evaluare limitată a implicațiilor acestora, precum și o anumită ușurință în propunerea reglementării, (...), mai ales când toate acestea se conjugă și cu unele aspecte de incoerență legislativă, manifestate prin soluții contradictorii cu privire la același tip de probleme, prin schimbarea frecventă și uneori precipitată a soluțiilor, prin reveniri la soluții inițiale abandonate, prin repunerea în aplicare a unor acte normative etc”.
Ca urmare a celor de mai sus, semnalăm că propunerea legislativă poate fi îmbunătățită și din punct de vedere al respectării normelor de tehnică legislativă, după cum urmează:
6.1. La titlu, pentru respectarea prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, propunem reformularea acestuia astfel:
„Lege pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul”.
6.2. La art. I, având în vedere că se preconizează numai abrogarea subdiviziunii unui singur element structural din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, partea introductivă devine parte dispozitivă și va fi reformulată astfel:
„Art. I. - La articolul 12 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, alineatul (3) se abrogă”.
Prin urmare, actuala parte dispozitivă a pct. 1 se va elimina, ca fiind de prisos.
6.3. La partea introductivă a art. II, întrucât intervențiile preconizate nu sunt și de natura completării, este necesar ca sintagma „se modifică și se completează după cum urmează:” să fie înlocuită prin expresia „se modifică după cum urmează:”.
Pe cale de consecință, în considerarea acestei observații sintagma „se modifică și” din cuprinsul părților dispozitive ale pct. 2 și 3 se va elimina.
La pct. 2, cu referire la textul propus pentru art. 14 alin. (1) teza a doua, pentru caracterul complet al normei, este necesar să fie precizat și momentul de la care începe să curgă termenul de 60 de zile.
La pct. 3, referitor la norma propusă pentru art. 15 alin. (1), pentru un plus de rigoare și claritate în redactare, este necesar ca sintagma „a actului atacat, în acest caz, instanța poate dispune” să fie redată astfel: „a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune”.
PREȘEDINTE
Florin IORDACHE
București
Nr. 1147/14.11.2024
[1] S. Popescu ș.a. – „Aspecte practice de tehnică și evidență legislativă”, Editura „Monitorul Oficial”, București 2008, pag. 12-14.